Era în iarna anului 1990, luna ianuarie. Imediat după evenimentele din decembrie 1989 – m-am întors la casa mea părintească din satul Cerbureni, comuna Valea Iaşului, judeţul Argeş.
Veneam din judeţul Giurgiu, unde lucrasem trei ani ca inginer stagiar. Afară nămeţii de zăpadă ajungeau până la fereastră. Trebuia să întreţin soţia şi pe cei doi copii, un băiat de trei ani şi o fetiţă de un an.
După ce tata reparase ceasul unei femei, din comuna natală, am plecat amândoi la drum prin nămeţi şi ger, mergând pe jos vreo câţiva kilometri buni. De pretutindeni, se auzeau urlete de lupi. În cele din urmă, am ajuns la destinatar cu ceasul. Cu banii pe care i-am luat pe reparaţie mi-am întreţinut familia câteva zile.
Tatăl meu era pensionar, în vârstă de 64 de ani (la acea vreme). În timpul liber se ocupa de ceasornicărie. Cu vreo trei luni înainte de Revoluţie, mă chinuiam să mă angajez la fosta Întreprindere pentru producerea şi industrializarea legumelor şi fructelor Băiculeşti din judeţul Argeş. Îmi trebuiau două aprobări: una de la servici (unde nu mi se aproba transferul) şi alta de la unitatea care urma să mă angajeze.
Dar, venind revoluţia din 1989, am putut să mă încadrez la fosta fabrică de conserve de la Băiculeşti, printr-un ordin dat de ministrul de atunci, Victor Surdu. Îmi amintesc şi astăzi de întâlnirea pe care am avut-o cu Victor Surdu (fost ministru al Agriculturii în acea perioadă ). Acesta era un om cu o viaţă plină. Era un politician care obişnuia să-şi etaleze talentul ori de câte ori avea ocazia. La fabrica de la Băiculeşti am lucrat un an ca inginer. A trebuit să plec. Naveta era obositoare, timpul nu foarte permisiv. Ocupam o funcţie de răspundere. M-am transferat apoi tot ca inginer la Primăria comunei Valea Iaşului (localitatea mea natală). Am fost (şi sunt) un om corect, interesat doar de cetăţean şi de problemele lui. Aici aveam un salariu mic, nu puteam face nimic cu banii. Mi-am dat demisia, după ce am petrecut doar un an de zile în funcţie. În anul 1992 am fost numit profesor (după ce am susţinut examen pentru ocuparea unui post de suplinitor) la Liceul Teoretic din Corbeni – Argeş. Deocamdată, atât cu aceste amintiri din viaţa mea. Într-o viitoare ediţie tipărită a ziarului regional Gazeta Munteniei voi vorbi şi despre alte amintiri pe care nu le pot uita niciodată.
