Afară-i toamnă, cerul s-a înnorat și am plecat dis-de-dimineață,
Trec peste câmpuri şi prin sate argeşene, iar frigul mă cuprinde,
Conduc maşina şi plâng, dar plâng şi norii care își varsă amărăciunea,
Am pornit pe cărările toamnei pline de frunze, oprindu-mă la Recea,
Astăzi este ziua ta, tăticule şi simt că sufăr lipsa ta,
Astăzi e mare sărbătoare – unde eşti, tata? Simt un gol imens în inima mea,
Trec nopţi şi zile, iar golul lăsat de tine se simte la orice pas,
Stau şi privesc cerul infinit, mă gândesc la tine,
Știu că îmi fac rău mie, dar pe măsură ce trece timpul,
Cred că îmi fac şi mult bine, atunci când ochii storşi de lacrimi privesc de la depărtare,
Îndeosebi astăzi, când este sărbătorit Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir,
E ziua în care tu îţi sărbătoreai numele, când ai fi implinit vârsta de 92 de ani,
Simt că mi se scurge o firimitură de dor pentru tine, tata,
Cu ochii în lacrimi privesc înspre cer, privesc pământul ce te apasă!
(Florenț Mocanu – 26 octombrie 2017)



