Ziarul nostru, Gazeta Munteniei, nu este doar o publicație; este un testament. S-a născut în august 2003, exact în momentul în care mama mea se stingea. O moarte și o naștere în același timp, un legământ de a duce mai departe flacăra adevărului, indiferent de costuri. Astăzi, ducem greul singuri. Într-o Europă unde jurnalismul de interes public este subvenționat pentru a proteja democrația, noi ne luptăm cu măriri de taxe, cu prețul combustibilului și cu timbre care costă mai mult decât informația pe care o poartă. Presa liberă are nevoie de susținere, nu pentru a deveni portavocea puterii, ci pentru a rămâne ultima redută a cetățeanului în fața abuzurilor. Dacă nu vom înțelege că fără o presă susținută și independentă libertatea câștigată în ’89 e doar o formă fără fond, atunci vom rămâne doar spectatori tăcuți la propria noastră marginalizare. Gazeta Munteniei merge mai departe, dar întrebarea rămâne: cine va fi ajutorul acestui cuvânt care încă îndrăznește să spună adevărul?


