Prin dor, spre zarea
luminoasă,
Călătorind către o stea,
Bat raze-n cer
Și o cărare,
Răsare-n loc,
Din urma mea.
Mi-e dor de zarea
răvășită,
Curgând ca norul
Pe obraz,
O rană veșnic umilită,
Eu picătura,
Ea talaz.
Mi-e dor
De zarea prăbușită,
Ca o armură
Peste noi,
Ni- s trupurile
Cuib de păsări,
Sau suntem
Ciuguliți de ploi?
