Când obstrucționarea comunicării devine „strategie”: Ignorarea Gazetei Munteniei în format hibrid A3! Cerem răspunsuri clare în baza Legii 544/2001.
În timp ce dâmbovițenii suportă avarii constante și tarife la apă care par să curgă doar în sus, conducerea Companiei de Apă Târgoviște-Dâmbovița (CATD) a ales o strategie de comunicare bizară: izolarea. Conferințele de presă au devenit o amintire, iar dialogul direct cu jurnaliștii incomozi a fost înlocuit de un zid de comunicate seci și o selecție subiectivă a celor care au voie să „informeze” publicul.
De ani de zile, publicația Gazeta Munteniei este ignorată sistematic de departamentul de comunicare al CATD. Nu suntem invitați la evenimente, nu primim clarificări la întrebările adresate verbal și suntem ținuți „la ușă” atunci când cerem explicații în numele cititorilor noștri.
Întrebarea care se naște natural este: De ce se teme conducerea Companiei de Apă?
Răspunsul pare să se afle în modul în care sunt gestionate fondurile pentru promovare. În timp ce perspectivele critice sunt marginalizate, CATD gestionează bugetele de promovare către platforme media favorabile. Acestea se limitează la diseminarea necritică a comunicatelor oficiale, evitând o analiză riguroasă a investițiilor din Masterplanul de apă sau a performanței manageriale.
ÎNTREBĂRI PENTRU CONDUCEREA CATD:
În virtutea dreptului la replică și a Legii 544/2001, solicităm public conducerii CATD:
1.Care sunt criteriile de audiență și performanță în baza cărora se atribuie contractele de publicitate către site-urile locale?
2. De ce a încetat organizarea conferințelor de presă periodice, format care permitea jurnaliștilor să solicite detalii tehnice despre avariile repetate?
3.Care este suma totală cheltuită de CATD în ultimii doi ani pentru „servicii de promovare” și cine sunt beneficiarii acestor bani publici?
CONCLUZIE:
Transparența este o normă imperativă, nu o opțiune, pentru toate societățile aflate sub controlul statului sau al autorităților locale.
Gazeta Munteniei va monitoriza în continuare aceste contracte de publicitate netransparente, urmărind traseul banilor publici către toți cei plătiți să livreze «imagine» în spațiul public. Publicul are dreptul să știe dacă taxa din factura de apă finanțează jurnalismul onest sau doar confortul și imaginea conducerii.
