În 1982, în plin comunism, am învățat la cursul domnului conferențiar Alexandru Greceanu că patologia nu este doar o listă de simptome, ci studiul profund al echilibrului rupt. Profesorul Greceanu, un spirit distins și sobru care stăpânea limba română cu o precizie chirurgicală, m-a învățat că facultatea nu este o simplă școală, ci o formă superioară de înțelegere a legilor firii. Acea notă bună luată sub privirea sa severă, din spatele ochelarilor, a fost, de fapt, prima mea lecție de jurnalism veritabil. Astăzi, prin Gazeta Munteniei, continui să aplic aceeași metodă de observație. Există o legătură indisolubilă între patologia biologică și cea socială: ambele necesită un ochi format care să vadă dincolo de aparențe. Când societatea traversează crize ce par incurabile, ziarul devine singurul martor care refuză capitularea. Faptul că ne încăpățânăm să rămânem un produs hibrid – pe hârtie și online – este tratamentul nostru împotriva uitării. Hârtia păstrează rigoarea și greutatea cuvântului asumat, în timp ce mediul digital oferă viteza reacției. În fața degradării firii, destinul acestui ziar este să rămână o „fișă clinică” a prezentului, refuzând să lase boala dezinformării sau a nepăsării să devină terminală. Legătura dintre patologia învățată de la profesorul Greceanu și ziarul de azi este una vitală: ambele studiază evoluția unor boli, fie ele fizice, fie sociale. Așa cum studiam “cursul firesc” al unei afecțiuni incurabile, astăzi diagnostichez prin articole bolile din societatea noastră regională, căutând tratamente jurnalistice, chiar și atunci când răul pare ireversibil. Încăpățânarea „Gazetei Munteniei” de a supraviețui pe hârtie – o formă fizică, palpabilă, asemenea unui țesut viu – în contrast cu digitalul, este dovada că adevărul nu trebuie să devină niciodată incurabil, oricât de gravă ar fi patologia vremurilor. Lecția profesorului Greceanu despre a ști ce vrei și a vorbi românește este stetoscopul cu care ascult inima Munteniei, refuzând ca destinul unui ziar să fie diagnosticat cu “exit”.
Autor Florent MOCANU
