Două zile ne despart de pragul cel nou,
În 2026 pășim, dar purtăm același ecou,
Privim spre calendare cu teamă și mirare:
Ce taxe mai cresc, ce biruri apar sub soare?
Trecut-a 2025 ca un an de încercare,
Cu reforme promise și multă așteptare,
Dar omul cel mic, trudit și neajutat,
Se simte sub soartă tot mai mult apăsat.
Ne pregătim de schimbări pe hârtii desenate,
În timp ce nevoile rămân uitate, neclare, toate.
Să vedem ce aduce acest nou început:
Povară mai grea sau un sprijin pierdut?
