76,35 lei – atât costă dreptul de a circula două luni pe drumurile patriei pentru a aduce știri cititorilor noștri din Muntenia. Pare o sumă mică, dar adunată la RCA, CASCO, impozite și prețul hârtiei, devine o povară care apasă pe umerii puținelor publicații tipărite care mai rezistă în România. Echipa noastră, de la redactor la secretar de redacție, luptă zilnic pentru interesul public. Și totuși, ne întrebăm: pentru cine luptăm? Deși sistemul fiscal impune anumite obligații financiare, este esențial să tratăm bunul cultural diferit de o simplă marfă. Arhiva tipărită nu este doar un obiect de consum, ci memoria vie a societății noastre, pe care bibliotecile o ocrotesc cu grijă în fața trecerii timpului. Este timpul ca autoritățile să facă o analiză serioasă: câte ziare mai apar sub formă fizică în țară? O subvenție la carburant, la rovinietă sau la materia primă nu ar fi un privilegiu, ci o barcă de salvare pentru democrație și cultură. Simțim cum primejdia bate la ușă și așteptăm încă barca salvatoare care să mențină vie flacăra cuvântului tipărit. Muncim cu mouse-ul într-o mână și cu ziarul proaspăt ieșit din tipar în cealaltă, dar până când? Ca în piesele lui Caragiale, trăim o succesiune de «dandanale» financiare.
Autor Florent MOCANU
