Pretul libertatii si febra pamantului: De la jertfa din ’89 la „revolutia furcilor” din IAS-uri

Libertatea câștigată cu sânge în decembrie ’89 a venit la pachet cu o responsabilitate pe care, adesea, am confundat-o cu distrugerea. Onorăm curajul înaintașilor noștri nu doar prin memorie, ci prin asumarea responsabilității pentru societatea pe care o construim astăzi. Ca jurnalist la Gazeta Munteniei, am urmărit pas cu pas declinul agriculturii post-decembriste, care s-a transformat dintr-o industrie funcțională într-o victimă a orgoliilor și a haosului. Dacă în 1989 s-a murit pentru dreptul de a fi europeni, în anii care au urmat am riscat să pierdem tocmai fundamentul existenței noastre: pământul. Sub sloganul „Noi vrem pământ!”, fostele CAP-uri și IAS-uri au fost luate cu asalt. La Găești, județul Dâmbovița, am documentat un caz incredibil: directorul unei întreprinderi agricole de stat a fost alungat de îngrijitori înarmați cu furci. Această sete oarbă de pământ, deși legitimă, a dus la dezintegrarea unor structuri care ar fi putut servi comunității. Puține localități au avut curajul să reorganizeze aceste unități în forme moderne; majoritatea au ales calea demolării, lăsând în urmă o rană deschisă în economia rurală.