În noaptea de 20 spre 21 decembrie 2025, m-am întors acasă, la Cerbureni, în vis. Eram în satul natal, printre vietăți și cântec, într-o liniște care contrasta puternic cu amintirea aceleiași nopți de acum 36 de ani. Pe 21 decembrie 1989, în casa părintească, ascultam cu sufletul la gură Europa Liberă. Lângă soba încinsă, realitatea de afară părea un vulcan gata să erupă. Eram un tânăr stagiar în Giurgiu, tată a doi copii mici, prins în menghina unui sistem care îmi refuza dreptul de a munci acasă, la Curtea de Argeș. Cu doar câteva zile înainte, făcusem un gest nebunesc: am intrat neinvitat în biroul Prim-Secretarului Ion Bogdan Băluță. I-am cerut dreptatea de a fi lângă familie, dar am primit doar indiferență. La plecare, pe holurile reci ale Comitetului Județean, am rostit un blestem: „Praful și pulberea să se aleagă de voi!”. Nu știam că peste doar câteva zile, istoria avea să îmi asculte cuvintele. Aceasta este povestea unui om care a ales familia în detrimentul politicii și care, după decenii, încă își caută rădăcinile în cântecul visat de la Cerbureni. Astăzi, după 36 de ani, îmi amintesc acele vremuri de ‘tristă amintire’ nu cu ură, ci ca pe o lecție pentru tinerii de azi: prețuiți familia și nu uitați prin ce chinuri a trecut generația care a învățat carte sub dictatură. Am ales să nu mă răzbun când regimul a căzut, ci să îmi construiesc viitorul prin muncă și onestitate, lăsând judecata trecutului în seama istoriei și a legii.
