Eram prea confuz şi aveam sufletul rănit,
Acum ce sens mai are graba?
Vreau să merg călare la vânătoare,
Căci conduc calul, în mers grăbit.
Eram prea confuz şi mă împrieteneam cu timpul,
Eu nu păşesc până nu pășește căluţul meu,
El nechează mereu, se duce timpul ca şi carul,
Înaintează în galop din depărtare, sus văzduhul luminează.
Eram prea confuz şi azi simt rănile avute,
Să mă scol cu soarele în suflet și pe chip,
Numai așa cu o pornire, copleșită de dragoste,
Calul începe să tropăie și iapa-a râncheza.
