(Editorialul a apărut în ediţia tipărită a ziarului regional Gazeta Munteniei – nr.389)
Dimineața dăm perdeaua la o parte și privim pe fereastră. Ne întrebăm: cum este vremea astăzi? Este frumoasă sau urâtă? Ne-am pregătit să mergem la o plimbare pe munte. Dar constatăm cu părere de rău că trebuie să amânăm plimbarea din cauza vremii ploioase. Suntem într-o localitate balneoclimaterică. Ni s-au recomandat băi minerale cu sulf, însă timpul de afară ne dăruiește o baie rece. Indiferent ce am face și oriunde ne-am afla, nu putem fugi de stăpânirea vremii. Dorim să plecăm la un drum lung. Cel mai prompt ar fi să mergem cu propria mașină. Desigur, călătoriile cu avionul sunt o metodă eficace de a traversa distanțe foarte lungi. Dar timpul nu e favorabil și nu vrem să avem de-a face cu el. Foarte înțelept că ne propunem să alegem metoda veche, dar certă, de deplasare cu trenul. Călătorii sunt informați cu privire la „Mersul trenurilor”, însă vremea își vede de cursul ei firesc. Ce face vremea când e rău dispusă? Dă ordin viscolului să oprească trenurile în mers. Opreşte toate cursele pe liniile aeriene. Când se anunță ploi și vijelii, dorim, nu dorim, trebuie să acceptăm starea de fapt. Timpul nefavorabil ne amintește deseori de existența lui: un torent violent a blocat drumul. Ascultăm la radio un rapsod celebru; însă vocea lui este înecată de un zgomot răgușit, însoțit de un pârâit. Este vocea vremii cumplite, nemiloase, care se petrece fără acompaniament în ciuda programului. Strigătul vremii nestăpânite îl simțim și când suntem acasă, la loc ferit. Cu ajutorul unor sobe de teracotă sau al unui calorifer ne întemeiem propriul climat al existenţei noastre. Deşi vremurile noastre sunt complicate, totuși, tindem a crede că ele își urmează parcursul indiferent de ce ne-am dori fiecare dintre noi, la un moment dat. Vremea pedepsește crunt pe acei oameni care o dispreţuiesc.
