Suferințele generate de așa zisa „democrație” capătă un fenomen deosebit de complex, de masă, în timpul oricărei crize. În opinia mea, acest regim democratic nu evoluează programat. Mai mult, are momente când stă pe loc, când dă înapoi, iar uneori merge doar înainte. În perioadele de criză cetăţenii resimt deosebit de pătrunzător toată răutatea și neomenia așa-zisei democrații – căci noi, făcătorii de presă regională, privim atent la ce ni se întâmplă acum. În ciuda unui context posomorât, ziarul tradițional (pe hârtie) a rezistat. Inima lui mai poate bate mulți ani de acum înainte, nefiind nicidecum mâncată de putreziciune. Presa tipărită este condamnată, dar există încă. Subliniez cu multă justificare întristatul fenomen privind decăderea civilizației – simțită prin rezultatele înfricoşătoare ale panicii moderne. Trăim într-o atmosferă ostilă – refractară faţă de tot ce reprezintă progres. Sunt posibile toate erorile de la calea dreaptă a culturii autentice.
(Urmează un material).
