Prof. Ungureanu I. Gheorghe, fostul meu inspector şcolar teritorial (1992-1993):
“Descoperire tehnică miraculoasă, în baza căreia s-au făcut nenumărate invenții, din care cele mai noi nici nu sînt cunoscute, probabil, de public, Internetul a căpătat în cei peste 50 de ani de existență nenumărate fețe și utilizăti. Pînă în urmă cu vreo doi ani el aduna în infinitele lui sertare și sertărașe cvasitotalitatea informațiilor adunate de omenire de-a lungul cîtorva mii de ani, noi, micii utilizatori avînd posibilitatea să le depistăm și să le reținem pentru propriile lucrări cu care, de regulă, îmbogățeam, la rîndul nostru nu numai rafturile bibliotecilor, ci și pe cele ale internetului, cu diferitele lui compartimente, deja greu de cunoscut și de pătruns.
Am început, la Universitatea București, să capăt unele deprinderi de lucru, mai mult schematic, în anii 60, pe cînd calculatorul avea dimensiunile unei camere mai mici și n-am progresat mai mult decît îmi este necesar ca om politic și scriitor pentru a-mi culege singur propriile texte, evoluînd relativ bine mai mulți ani pînă în cei din urmă, cînd peste întreaga prezență din internet s-au năpustit unele avalanșe monstruoase și dezastruoase.
Pentru a crea această iluzie a libertății, în scopul de a masca chiar lipsa Libertății, unii, prea mulți, ne batjocoresc prin limbajul golănesc de înfumurați și obraznici adolescenți necenzurați, fiind necesară însă precizarea că cei mai mulți care utilizează limbajul trivial, suburban –care nu se folosește decît foarte rar în realitatea vorbirii curente- nu sînt adolescenți, ci mai ales oameni vîrstnici și maturi
Un loc central, aproape omniprezent, îl ocupă deșănțatele acțiuni de prozelitism religios, Globalizarea, de esență fascistă, tinzînd la împlinirea scopului final prestabilit de Marx și Engels – Statul Mondial Unic, bazat pe Violența nelimitată a ”claselor avute”, cum le definea Manifestul Partidului Comunist, stat în care nu mai există Patrii, ci doar ”Fratele cel Mare” în rol de Păstor și Turma cea mare, adică Prolii (pe care ni i-au prezentat cunoscutele cărți din secolul anterior: ”O mie nouă sute optzeci și patru” (George Orwell), ”1994. Schimbarea care nu schimbă nimic” (Gheorghe Păun) și, primul în serie, ”Noi” (Evghenii Zamiatin).
Concomitetnt cu sporirea mîlului hidos din internet, acesta s-a și golit, în ultimii doi ani, de conținuturi și compartimente informative de excepțională valoare (pozitivă), mai ales privind instituții, organizații și întreprinderi naționale, internaționale și mondiale, precum și state, mai ales cu privire la istorie și la prezentarea și caracterizarea vieții politice, fiind eliminate datele de caracterizare democrată, fiind, în schimb, desemnate cu acest termen tocmai cele anti-democrate, aspect care culminează cu definirea, nu doar în internet, ci și în marile tomuri ale savanților de primă mărime care se declară, nici mai mult nici mai puțin, că sînt… marxiști, iar Statul Mondial Unic, realizat prin Globalizare, nu ar fi altceva decît rezultatul… internaționalismului proletar!”
