Oare mai există patriotism în ţara noastră?
Pot spune că sunt nelămurit. Nu știu cum aş putea răspunde la această întrebare. A fi patriot înseamnă să cunoşti istoria propriei ţări, limba, tradițiile. Înseamnă să-ţi iubeşti prezentul şi să-ţi păstrezi conştiinţa curată. Când conştiinţa nu este curată nici inima nu poate avea pace…
Oamenii sunt diferiţi, şi aceasta din mai multe motive. Mediul din care se trag poate fi foarte variat. În ceea ce mă priveşte, îmi iubesc trecutul, îmi iubesc şi prezentul. Trecutul a lăsat urme adânci în sufletul meu. Mi-am dorit întotdeauna să obţin cele mai bune performanţe în meseria mea, mai ales că am trăit în două lumi diferite (înainte şi după 1989). Când eram copil aveam grija şcolii, a învăţăturii. Şcoala era pe primul loc, iar după lecţii mergeam să muncesc în gospodărie.
Ambiţia şi perseverenţa m-au ajutat să îmi îndeplinesc obiectivele, în ciuda oricăror greutăţi. Fără falsă modestie, eu cred că am demonstrat, prin tenacitate şi corectitudine, că se poate reuşi în viaţă. Mi-am respectat (şi îmi voi respecta mereu) limitele şi mi-am îndeplinit sarcinile de serviciu la locul de muncă.
Revenind la subiectul nostru, nu trebuie să uităm că avem o istorie – bună sau rea, aşa cum a fost. Nu există patriotism fără o conştiinţă naţională care este „elementul de forţă” al poporului! A fi patriot înseamnă, între altele, a face ceva util şi practic pentru comunitate, patrie.
Patriotismul poate fi definit prin dragoste de popor şi de ţară. Din păcate, la acest capitol stăm din ce în ce mai prost. Eu cred că cea mai semnificativă valoare de care trebuie legat patriotismul este implicarea socială. Implicarea socială nu trebuie să fie o alegere, este o responsabilitate a noastră, a tuturor.
Patriotismul se poate traduce în fapte mult mai lipsite de însemnătate. Dragostea de ţară nu trebuie impusă, ci simţită ca atare!
Închei aceste rânduri cu o singură întrebare: Oare mai există patriotism în ţara noastră?
