Trist, dar adevărat!!! Întâmplarea este consemnată în volumul „Viaţa prin ochii unui Vărsător”, autor Florenţ MocanuÎn urmă cu 30 de ani, am fost implicat într-un grav accident de circulaţie. Era 1 iunie 1994 – Ziua Internaţională a Copilului! La sfârşitul anului şcolar 1994/1995, nu am mai putut să închei situaţia şcolară a elevilor din cadrul Sanatoriului Valea Iaşului, Argeş, deoarece am fost implicat într-un accident de circulaţie în oraşul Piteşti. Când am plecat de acasă, în dimineața accidentului, fiica mea, atunci în vârstă de 5 ani, mi-a spus că vrea să mă sărute pe obraji şi să-i aduc o ciocolată de ziua ei, parcă prevestind tragedia ce avea să se întâmple. Era 1 iunie 1994 – Ziua Internaţională a Copilului! L-am rugat pe șoferul Daciei, care lucra la redacţia ziarului Curierul de Argeş (unde eram redactor-colaborator), să mă ducă până la fosta Întreprindere de Industrializare a Cărnii Argeş, în vederea realizării unui reportaj. Alături de mine şi şoferul instituţiei, a mers şi redactorul şef al publicaţiei respective, Ion Lică Vulpeşti (trecut, între timp, la cele veşnice). Acesta a coborât din maşină în faţa unui Liceu din Piteşti, unde activa și ca profesor de limba rusă. În drum spre destinaţie şoferul circula cu viteză şi a pierdut controlul volanului, intrând cu maşina într-un autobuz. Eu eram ocupantul locului din dreapta şoferului, iar în momentul impactului dintre cele două autovehicule, am fost aruncat din maşină prin parbriz, direct în burduful autobuzului. De aici am fost aruncat înapoi peste capota Daciei pe scaunul din faţă al maşinii. Aveam răni la cap şi la degetele de la mâini (în special pe partea stângă), provocate de cioburile din parbriz şi am fost internat de urgenţă la spital! În timpul accidentului, mi-am pus mâna stângă pe faţă şi am fost conştient tot timpul drumului până la Spital. O femeie, vânzătoare de ani de zile la un chioşc de ziare din Piteşti a anunţat autorităţile că a avut loc un accident de circulaţie. Aveam dureri insuportabile în ambele părţi ale coastelor, din cauza accidentului pe care îl suferisem. Şoferul avea răni şi zgârieturi în zona pieptului.Volanul l-a izbit în piept, el reuşind să iasă din maşină prin geamul din partea stângă, faţă. Vestea s-a răspândit repede printre localnicii din comuna argeşeană Valea Iaşului, precum că eu mă aflam într-o stare foarte gravă. Familia mea a fost anunţată (cu întârziere) despre accident, spunându-i-se să facă rost de bani pentru a mă duce la un spital din Bucureşti. În acea noapte, undeva în jurul orei 2:00, soţia împreună cu mama m-au vizitat în spital. Mama mea îmbrăcase deja hainele în doliu… Am plecat acasă din spital după două zile de la accident, externarea făcându-se la cererea mea.
