04 mart. 2021
Ultima ora
Home / Actualitate / Insist- exist!

Insist- exist!

 

RAMPA, o vorbă cu dublu destin: Divă şi Cenușăreasă,  a dat brânci multor artiști sau zburători, sub luminile reflectoarelor, respectiv în cer, în căutarea altor popoare. Din 2006 același cuvânt a devenit coșmarul arhitecților, obligați de LEGEA PROTECȚIEI PERSOANELOR CU HANDICAP să echipeze clădirile publice cu rampe pentru accesul în interiorul instituțiilor a bolnavilor în scaun rulant! Adică să rezerve în proiect un spațiu dedicat acestei nevoi speciale. Un simplu detaliu adăugat celorlalte, minuțios măsurat, concretizat întro RAMPĂ, în armonie cu restul scărilor, pe care să urce sau să coboare dependenții de cărucior.

Greu DE ÎNŢELES, pentru că arhitectul clădirilor vechi, devenit între timp profesorul arhitecților de azi, n-a fost pregătit să gândească şi pentru persoanele cu dizabilităţi. De ce? Pentru că, atunci, nu prea erau băgate în seamă, implicarea lor în comunitate fiind aproape simbolică, iar când se întâmpla să fie nevoie de ele, pe undeva pe la etaj, erau purtate pe brațe vânjoase de binevoitori mirați că mai există şi aşa ceva, printre alţii. Dacă aveau ghinionul să nu fie lift!  După 14 ani constat cu furie cetățenească aceiași amnezie a gospodarilor aleși să întoarcă în Europa orașele şi satele urâțite de comunism. Blocurile locuite de zeci de ani sunt la fel de ostile persoanelor cu deficienţe fizice, cauzate de boală sau înaintarea în vârstă. NEMA rampe! Costă!

La fel un spațiu pentru mobilul electric, undeva în parcare, cu protecţie pentru intemperii! Acest spaţiu se licitează: om sănătos, contra dizabil! Echitabil, nu? Legea e sănătoasă, autorii ei, insuficient investigați! Când se mai poate, încerci să îţi revii, după o întreagă tevatură birocratică şi avocățească! Dacă edilii şi legiuitorul ar gândi, ar înţelege că acolo unde trăiește, muncește şi locuiește un dependent de scaun rulant e nevoie de facilități, scrise în lege. De ce ? Pentru că dependentul, asistentul social, sau reprezentantul său legal, împreună, să scurteze timpul alocat satisfacerii nevoilor de mișcare şi comunicare pentru stingerea diferitelor necesităţi personale imediate.

Să lăsăm în urmă blocurile trase la indigo din rațiuni de stat comunist şi să ieșim pe străzi! Ce vedem? Borduri chiar în dreptul trecerii de pietoni… Dizabilul face semn că intră în trafic la 4-5 metri de trecere. Cu frica în sân! Magazine cu rampe, altele fără… Cum vine asta, același oraș, dar nesimțiri diferite? Mergi la Market. Când, în sfârșit, vezi de departe un loc liber de parcare, apropiindu-du-te n-ai loc de ditamai limuzina clipind în silă, la mișto! Amenzi, de unde? Doar dacă limuzina nu ar purta mască! Nu mă îndoiesc de faptul că problema rampelor au ridicat-o în timp, azi unul, mâine altul dintre dizabili. Rezultatul? Zero tăiat! E nevoie de aprobarea Consiliului Local! Pen’ ce, să faci modificări conforme cu legea? Există ceva mai absurd?

Dacă acesta este mersul de ce Consiliile Locale nu şi-au fixat, în timp, între sarcini şi soluționarea acestei probleme? Nu a interesat pe nimeni soarta handicapatului fizic, pentru că politicienii sunt sănătoşi, bine plătiți, invitați la tăieri de panglici şi degustări cu cântec! Altfel şi-ar găsi timp.

Dumitru Enache

 

Autor Florent MOCANU

Lasa un comentariu

automatizari porti Bucuresti mobilier scolar pressione alta cosa fare beton amprentat
beton amprentat
panouri radiante incalzire in pardoseala Inchirieri atv Bran Epilare cu ceara Iasiavocat suceava montaj tapet
avocat ploiesti creare magazin online traduceri autorizate Iasi realizare site web