12 apr. 2021
Ultima ora
Home / Actualitate / Cititorul de ziare între iluzie și real

Cititorul de ziare între iluzie și real

A devenit o modă meteahna autorităților alese pe sprânceană de a-și vărsa ofurile în reţeaua online! De o bună bucată de vreme, am pus  bunele tradiţii gazetărești în cuiele din palma lui Hristos, pretextând că presa online reprezintă noul portret al jurnalismului. Ne îndoim  că în varianta sa cosmetizată cu fibră optică, online-ul poate „mușca”  la fel de adânc din obiceiuri decăzute în moravuri, dar şi din purtătorii  lor, de vreme ce vorbei care zboară i se fâlfâie de subiect, în timp ce  cuvântul scris rămâne încrustat în redactor, cititor, personaj și rubrică,  mărturie a talentului și implicării celui care semnează articolul.

   Trăim într-o societate hibrid, pregătită să primească absolvenţii  şcolii hibrid, școală despre care ştim că există, nu pentru că se învaţă în ea, ci pentru că are uși, ferestre și paznic. Atunci de ce  să nu perfecționăm cea mai eficientă formă de dialog cu neantul, ieftină ca  eugenia. E vorba de o parte a presei online, subtilă formă de a te sustrage cavalereşte de la responsabilităţile zilnice, pitindu-te după un  comunicat de presă cu multe lacune, pe care îi poți retrage cu un simplu clic, dacă deranjează pe cineva, sau îl poți distribui ca pe un pliant electoral dacă ţine la critici.

   Asta în timp ce presa tradiţională funcționează cu ziar tipărit și varianta lui online. Unele „publicații” se limitează numai la ediții online fără a-și asuma nici un risc (ne întrebăm: sunt ele probe de jurnalism autentic?). Mai mult, își pot retrage după bunul plac un articol sau altul după ce au luat pulsul cititorilor ocazionali, apreciat în cele mai multe cazuri după numărul înjurăturilor neaoșe. Până când vom tolera acest  IARMAROC VIRTUAL în care neaveniţii își permit să scrie orice pentru că nu există nici un mod de a constata existența lor reală? Cu câteva excepții, nu poți bate la uşa redacţiei online și nu  poți pretinde cuiva să îţi răspundă. Pentru că și jurnalistul online e rarefiat ca ozonul, fără ecuson, carte de identitate, diplomă de licenţă și banchet de absolvire. Pentru că nimeni nu și-a asumat deschis  condiția de jurnalist online. Nu doar atât! Are și el un chip, un public ţintă, o obligație morală faţă de popor? L-a vizitat FISCUL, s-a destăinuit prietenilor cui îi face reclamă şi pe ce bani? Ca să nu  deschidem CARNETUL său de  muncă,  pentru că ne temem că nu putem parcurge  măcar un rând! Dacă am dreptate, să punem virgulă și să începem secerişul! Să separăm realul de iluzie, să ne debarasăm de postacii fără vocație jurnalistică și să-i dăm uitării! Unele online-uri au „infectat” trupul viguros al jurnalismului clasic, aruncând în aer conștiințe, valori și principii, ziarele viu colorate, şuetele la o cafea, de față fiind, mereu în lesa raţiunii, presa asumată, „câinele de pază al democraţiei!”.  

   Închei cu o întrebare legitimă: recunoașteți un singur confrate din presa online, care ne poate  lămuri de ce online-ul este îndreptățit să  ia fața presei scrise, atâta timp cât nu poate dovedi că îşi achită toate obligațiile către stat?

 FLORENŢ MOCANU / UZPR

Autor Florent MOCANU

Lasa un comentariu

automatizari porti Bucuresti mobilier scolar pressione alta cosa fare beton amprentat
beton amprentat
panouri radiante incalzire in pardoseala Inchirieri atv Bran Epilare cu ceara Iasiavocat suceava vidanjare iasi
beton imprime paris creare magazin online traduceri autorizate Iasi realizare site web