(Articol apărut în Revista UZP nr. 22/2021)
În viață am văzut multe lucruri ciudate. E mai ușor de scris despre oameni simpli, despre lucruri simple. Orice am face și oriunde am fi, nu ne putem ascunde și nu putem scăpa de stăpânirea timpului.
Tehnica se dezvoltă ciudat de repede, în fiecare an apar noi și noi revelaţii. Dar ceea ce vedem sunt numai urmele lăsate de picioarele timpului. Căci un cititor fidel, pe palierul lui, poate vedea numai picioarele trecătorilor și trebuie să-și facă o idee despre ei numai judecând după port, după chip… Întro lume plină de gri, în care apelul la rațiune se face prin megafoane în piețe publice, pare inoportun să vorbești despre reguli de bun simț şi atitudini echidistante promovate de mai marii zilei față de cetățeni! Cu atât mai mult, să vorbești despre respectul cuvenit presei și creatorilor ei! Dar Vremea nu ţine cont de nimic. Ea lucrează neîntrerupt. Ca să scriem trebuie să luăm condeiul în mănă. Omul nu poate trăi fără informație, indiferent de modul cum ea este redactată și transmisă, audio, video sau tiparită. Dar nici ziaristul fără sprijin, mai ales atunci când tu, stat, te oferi să îi dai un semn că pentru tine, există! Când este vorba de bani de la STAT, o parte însemnată din presa regională, online sau tiparită nu primește NIMIC, deși figurează în Catalogul Publicațiilor, plătește către buget taxe și impozite și își face treaba profesionist, pentru un public fidelizat în timp de decenii, prin seriozitate! Cine ne poate explica sensurile argotice ale cuvintelor: pentru unii mumă, pentru alții ciumă? Cu durere în suflet, noi, FĂURITORII DE PRESĂ REGIONALĂ, suntem siliţi să nu cedăm. Pentru că suntem dedicați adevărului şi punerii lui în pagina de ziar, pentru a ajunge la timp sub ochii cititorilor! Cum să dai Invizibilului – un condei în mănă? Doar acesta n-are mâini. Da, dar putem să-i facem mâini contrafăcute. Și să se pună în mișcare niște bare mai rigide, ca niște degete. Cum să facem ca Timpul să se uite la ceas? Iar banul public să nu mai fie jonglat, după ureche, de un vremelnic ales sau așezat în scaun de un șef, pus la rândul lui, de un superior cu obligații mai sus! Cât de sus să ajungă refuzul de a nu vedea realitatea, deși pretindem vigilența zi și noapte? Până la Dumnezeu? Aviz amatorilor! Nu vă mai pretindeți sfinți, că nu sunteţi curați ca ei! Credem că numai un ceasornic va aduce la timp hârtia sub condei. După cum observăm e mai ușor să-l învăţăm pe Timp să scrie, decât pe un elev leneş. E timpul să ne întoarcem cu picioarele pe pământ. Cred că mâine va fi o altă zi, cred că mâine voi fi mai frumos, pentru că de mâine toată lumea va trebui să fie mai frumoasă, mai creatoare şi mai înţeleaptă. Pentru că de mâine va trebui să ţinem minte că ceea ce nu găsim în sufletele noastre nu vom găsi nicăieri altundeva şi dacă lumea începe şi se termină cu fiecare dintre noi, atunci cu siguranţă va fi mai bună.
FLORENŢ MOCANU / UZPR
