Luna decembrie 2025 a sosit, aducând cu ea o atmosferă de letargie care pare să domine atât spațiul public, cât și cel privat. Activitățile de la începutul lunii sunt palide, lipsite de vitalitatea și efervescența specifice aceleiași perioade din anul precedent. Această trecere lentă a timpului capătă valențe antagonice: este un aliat pentru unii și un adversar redutabil pentru alții. Într-o societate contemporană marcată de complexitate, identificarea “frumosului” sau a progresului real a devenit o sarcină rară și complicată. Lumina speranței mai pâlpâie doar în acele comunități locale din România care beneficiază de o viziune administrativă sănătoasă, conduse de lideri cu adevărat pricepuți. Acest contrast subliniază o realitate dureroasă: coexistența în mediul public a oamenilor de valoare cu cei profund nepricepuți. Disparitatea față de vremurile trecute este frapantă. În perioada comunistă, încadrarea în muncă era asigurată prin repartiții guvernamentale. Astăzi, în democrație, am eliminat acest “favor” etatist. Consecința directă este că cetățeanul de rând este lăsat adesea “cu ochii în soare”, lipsit de un sprijin structurat la început de drum profesional. Ca editor al ziarului regional Gazeta Munteniei, am resimțit personal povara acestei tranziții. Au fost numeroase greutăți și crize, pe care le-am răzbit bazându-mă pe sănătate și o tărie de fier.


