Istoria vieții omenești trebuie să fie istoria unei lupte pentru scopuri înalte – pentru prosperitatea generală, pentru formarea de valori culturale, pentru dispariția totală a răului. Dar lupta poate fi mârşavă, lipsită de scrupule și sângeroasă. Noi privim atent în urmă. După mișcarea maselor populare din 1989, democrația în țara noastră s-a învăţat foarte greu. Vechiul sistem a fost distrus, iar cetățenii aveau să intre pe un drum necunoscut, ținând seama și de evenimentele care au urmat.Timpul cel nou s-a născut la termen și nu s-a grăbit să dea semne de oboseală… Când s-a născut, l-au aclamat intelectualii şi oamenii de rând, scriitorii şi muncitorii, căci
„Eu n-am ales Pământul
Din care sunt făcut
Avea deja, un nume:
România…
Aici mi-au înflorit,
Sub cerul gurii,
Întâile
Făpturi de cuvinte…
Aici
Mi-a încolțit
Primul dinte!
Vremelnic, împărțită,
cotropită,
reunită
și iubită,
Ca o patimă
trăită!”.
(Urmează un material).



