Gabriel Popescu (1866-1937), primul gravor român de vocație susținut de Casa Regală, și-a creat un cămin-atelier unic în 1905 la Gura Vulcănii, județul Dâmbovița, alături de arhitectul Alexandre Clavel. Transformată în muzeu în 1972, casa a fost închisă ulterior din cauza degradărilor grave, după ce a servit drept spațiu de creație al maestrului. Județul Dâmbovița se mândrește cu personalitatea lui Gabriel Popescu, primul gravor român de vocație, născut în anul 1866 la Gura Vulcănii. Destinul său s-a împletit strâns cu cel al Casei Regale, artistul beneficiind de o bursă din partea regelui Carol I pentru a-și desăvârși studiile la Paris, loc unde mai târziu a realizat și un celebru portret al Majestății Sale.În anul 1905, alături de arhitectul Alexandre Clavel, gravorul a ridicat o casă-atelier unică pe o colină retrasă din satul natal. Structura din cărămidă și lemn, dotată cu un atelier generos cu luminator, a devenit din 1906 căminul artistului și al soției sale, Marthe Canazin, fiind locul unde maestrul a creat până la sfârșitul vieții, în 1937. Înobilând memoria gravorului, urmașii săi au donat proprietatea în anul 1969, iar în 1972 spațiul a devenit oficial Muzeul „Casa atelier Gabriel Popescu”. Din păcate, din cauza degradărilor grave provocate de umezeală în ultimele decenii ale secolului trecut, patrimoniul a fost retras, iar muzeul a fost închis pentru public. Recent, muzeul a beneficiat de o amplă intervenție de restaurare, modernizare și punere în valoare. Redeschiderea casei-atelier a avut loc în iunie 2016 cu ocazia Simpozionului de Gravură dedicat împlinirii a 150 de ani de la naşterea primului mare gravor român, în prezența autorităților, membrilor familiei, Ruxandrei Beldiman strănepoata artistului, istoric de artă și a arhitectului târgoviștean Corneliu Ionescu, personalitate a județului Dâmbovița, nepot de frate al gravorului.
Foto: Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște
