Familia Cornescu-Greceanu a lăsat o amprentă profundă în istoria României, legându-și numele de cultură, politică și pasiuni aristocratice. Totul a început cu Scarlat Greceanu (Cornescu), cel care a fondat Școala din Cornești în 1785. Căsătoria sa cu Ecaterina Ghika a dat naștere unei descendențe de seamă, reprezentată de Marele Vornic Mihalache și caimacanul Constantin S. Cornescu. Fiii caimacanului Constantin au marcat secolul al XIX-lea în moduri diferite, dar la fel de spectaculoase. Costache C. Cornescu a condus Teatrul Național și a publicat un manual de vânătoare care l-a inspirat pe Alexandru Odobescu să scrie celebra operă „Pseudo-Kinegetikos”. Fratele său, Ioan C. Cornescu, a ales cariera armelor, devenind general și ministru al Apărării Naționale în primul an de domnie al lui Alexandru Ioan Cuza.Tradiția de excelență a fost dusă mai departe de Mihail (Mișu) I. Cornescu, fiul generalului. Licențiat în drept la Sorbona, el s-a stabilit în Dâmbovița, unde a activat ca judecător, primar al Găeștiului și prefect în 1921. A fost decorat de țarul Nicolae al II-lea în Primul Război Mondial, iar mai târziu a devenit senator. Personalitate rebelă și independentă, Mihail a fost exclus din PNȚ în 1929 din cauza sprijinului acordat prințului Carol pentru revenirea pe tron. Până la sfârșitul vieții sale la Târgoviște, a rămas un intelectual activ, colaborând cu Nicolae Iorga, scriind eseuri politice tăioase precum „Potopul lui Noe” și fondând Uniunea Generală a Vânătorilor.
Foto: Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște
