Ieri, 27 ianuarie, am marcat o nouă filă în cronica dedicată adevărului, o misiune pe care o onorez cu mândrie sub egida Gazetei Munteniei încă din anul 2003. M-am regăsit la punctul de întâlnire dintre două județe vecine, acolo unde, sub liniștea aparentă a iernii, viața comunității își urmează cursul firesc. În calitatea mea de jurnalist, datoria este de a cristaliza această realitate: cu ziarul proaspăt tipărit într-o mână și tehnologia digitală în cealaltă, reușesc să împletesc forța tradiției scrise cu rapiditatea mediului online. Deși mulți consideră presa o profesie secundară, o văd ca pe una dintre cele mai grele munci, poate a doua după minerit, prin responsabilitatea pe care o poartă. Mă întorc astăzi, 28 ianuarie, în redacție cu recunoștință. Scriu pentru a lăsa mărturie generațiilor viitoare, știind că paginile mele vor dăinui în arhivele Bibliotecii Județene din Târgoviște și în marile biblioteci centrale. Esența longevității mele profesionale într-un domeniu marcat de volatilitate și presiuni constante rezidă în aderența necondiționată la valorile adevărului obiectiv. Această reziliență nu este susținută de factori extrinseci, ci de un angajament etic profund: imperativul de a asigura vizibilitatea faptelor și de a onora contractul de încredere stabilit, de peste două decenii, cu un public care valorizează rigoarea și consecvența editorială.


