Vremea nu are program de lucru. Ea „lucrează” în jurul nostru secundă de secundă, depășind simbolic bariera celor 24 de ore prin continuitatea ei absolută. Dar cum putem ține pasul cu o forță care nu obosește niciodată? Într-o lume în care ochiul uman are nevoie de răgaz, am delegat această misiune aparatelor de precizie – observatori tăcuți care nu se tem de ger, de viscol sau de izolarea stațiilor meteo de munte. Totuși, dincolo de barometre și senzori, există o altă sensibilitate: cea a urechii care trebuie să distingă, în vacarmul de început de an, între informația pură și esența faptelor. Iarna este grea, spunem adesea, dar pare uneori și mai grea prin lipsa luminii, care ne face să tânjim după primele semne ale primăverii. La început de ianuarie, când reorganizările sunt în plin avânt și paginile ziarelor par mai aerisite, Gazeta Munteniei își onorează tradiția începută în anul 2003, continuându-și neîntrerupt misiunea informativă. Chiar dacă materialele sunt la început de drum în acest an nou, spiritul de observator rămâne intact. Ca și aparatele care înregistrează fidel fiecare schimbare de presiune, noi rămânem aici să consemnăm nu doar cum este vremea, ci mai ales cum sunt „vremurile”. Deși demersul este dificil, avem responsabilitatea etică de a ne păstra integritatea și obiectivitatea în fața volatilității actualului context.
Autor Florent MOCANU
