Sunt scriitor la gazeta mea,
Și scriu mereu ce lumea vedea,
Mai presus de orice, cartea,
Ea-ți alungă și moartea.
Timpul care înaintează,
Pregătirea mult contează.
Scriitorul se mândrește cu opera sa,
În fiecare zi el mai citește din ea.
În satul vechi, pe drumul scurt,
Am văzut pe cineva stând la un cort.
Iar glasul doinei, prin colind,
Răsună-n sat, blând și senin.
Scrisul la ziar, iată,
E o muncă minunată.
Am o casă micuțică,
Parcă e drăguțică.
