În fiecare an, la data de 3 mai, se sărbătorește Ziua Mondială a Libertății Presei. În 1993, Adunarea Generală a ONU a proclamt această zi în urma unei recomandări adoptate în cadrul celei de-a XXVI-a sesiunii a Conferinței Generale a UNESCO, din anul 1991. Numărul ziariştilor aflați după gratii în întreaga lume a crescut îngrijorător! Nu ştim câţi jurnaliști sunt dați dispăruți sau uciși de-a dreptul. Suferințele generate de așa zisa „democrație” capătă un fenomen deosebit de complex, de masă, în timpul oricărei crize. În perioadele dificile, mulți oameni resimt deosebit de pătrunzător toată răutatea și neomenia așa-zisei democrații – căci noi, făcătorii de presă regională, privim atent la ce ni se întâmplă acum. Suntem precum lumea elementelor care își are decedaţii săi. Elementele chimice au încetat să mai existe, datorită transformării atomilor lor în atomi ai altor elemente prin transformare radioactivă, căci presa tipărită este condamnată, dar există încă! În ciuda unui context posomorât, ziarul tradițional (pe hârtie) a rezistat. Inima lui mai poate bate mulți ani de acum înainte, nefiind nicidecum mâncată de carii. Subliniez cu multă justificare întristatul fenomen privind decăderea civilizației – simțită prin rezultatele nesatisfăcătoare ale situaţiei actuale. În lumea liberă e nevoie de mai multă fermitate pentru a face parte din tagma jurnaliștilor independenţi, al căror condei să fie pus în slujba naţiunii.
Autor Florent MOCANU
