Cronicile timpului trec de periferia unor anumite convingeri politice, fiind păstrate pentru o oarecare întrebuinţare. Dar, dincolo de aceste aspecte, trebuie să spunem că generaţiile care vin din urmă dau din ce în ce mai puțină importanță documentării scrise. Credem că e așa de clar și de edificator acest argument, încât nu se simte nevoia de a mai adauga nimic pe lângă el. Ce arată acest caz? Arată că vine, chiar și în circumstanţele cele mai umile pentru societate. Rezolvarea chestiunii stă în deciziile statului român de a lua măsuri în acest sens. Statul trebuie să intervină (prin programele educaţionale) și să creeze un echilibru între mediul scris și cel online. „Lumea capătă sens prin cuvântul scos de autor dintr-un strat amorf al limbajului, fiind astfel încărcat cu noi efecte de potenţare artistică. Sistemul de metaforizare cultivat nu poate fi despărţit de relația dintre semn – cuvânt și mister. De aceea, tăcerea se presupune a fi o sferă maximă de posibilități existente, înainte de a fi creaţie”, ca să cităm dintr-o carte de poezie a poetului Lucian Blaga.
