„Unii politicieni isi pironesc ascutitele si prevazatoarele lor cautaturi intr-o parte a presei!”

Azi, foarte puţini cititori mai au timp să se retragă într-un loc liniștit mai multe zile, departe de agitație, ca să citească o carte nouă, un ziar, o revistă. Fără îndoială, vremea noastră nu este și nu poate fi a celor care citesc. Un număr restrâns „de pasionați și devotaţi”, bărbați și femei cărora le place să citească, reprezintă astăzi o colectivitate restrânsă pentru care, potrivit obiceiului, continuăm să scriem. Urmăresc de câţiva ani, câteodată cu ochii îndureraţi, alteori cu ochii plini de mânie, cum evoluează generaţiile tinere. Să-i eliminăm pe falşii prieteni ai ziarului, pe cei care n-ar citi dacă ar avea altă educație și plăcere, pe oamenii fără simț estetic care n-au vocație. Căci presa reprezintă pentru scriitorul, filologul și omul politic Ion Heliade-Rădulescu, ctitor al presei muntene – una din cele mai eficace și cuprinzătoare școli ale poporului. Misiunea modelatoare a presei a fost reafirmată în repetate rânduri, totdeauna subordonată, în viziune iluministă, țelului de a forma conștiința civică a oamenilor și a asigura propăşirea ţării. „Folosul gazetei – sublinia marele cărturar – este de obște şi deopotrivă pentru toată treapta de oameni; într-însa politicul îşi pironeşte ascuțitele și prevăzătoarele sale căutături”. După cum se observă, o viață politică de acelaşi fel era pentru toţi românii. Dar a trecut timpul, şi în viaţa noastră a apărut un nou curent: „Unii politicieni îşi pironesc ascuțitele și prevăzătoarele lor căutături într-o parte a presei”. Ne scapă motivele lipsei de preocupare faţă de cealaltă parte a presei (care plătește taxe şi impozite la zi) şi se adresează românilor trăitori – nu doar în comunităţile mari. Duşmanii lecturii, cei despre care vreau să vorbesc, sunt orientările, dispozițiile și obișnuințele care te încurcă să citești cum trebuie, adică eficient, folositor și plăcut. Explicând astfel lucrurile, principalii duşmani ai cititului sunt sentimentul propriei demnități, sfiala, patima şi tendința de a bârfi. Autorii descoperă tot felul de motive ca să nu prețuiască, nici să estimeze compozițiile confraților lor. Sentimentul propriu s-a trezit și stă de gardă… Aşadar, un om citește şi e o mărturie că nu e prea ambițios; nu-i lovit de „flagelul oamenilor și zeilor”; are pasiuni politice și citește decât site-uri web; are pasiunea de a călători și, e de remarcat chiar, îi place conversaţia. În ultimii circa 20 de ani, de când utilizarea Internetului a luat amploare în ţara noastră, uşor, uşor a început să dispară lectura sănătoasă. În căutarea senzaționalului, Internetul a fost invadat de tot felul de știri false, și numai din dorința de a genera cât mai multe vizualizări. Și așa am ajuns să-i uităm pe marii poeți, să uităm de marile întâmplări istorice, iar informațiile din lumea cancanurilor să fie mereu pe primul loc! Fenomenul digital-virtual este omniprezent în viața tinerilor din ziua de azi. Din păcate, aceștia nu își mai doresc să profeseze foarte multe meserii normale. Prin intermediul online-ului, unii dintre ei vor să obțină astfel câștiguri foarte rapide. A nu se înţelege că se doreşte o „cenzură” a Internetului, ci o educare în mod alert a utilizatorilor. Această problemă ar trebui să înceapă încă din fragedă pruncie, din sânul familiei, să continue în şcoală, astfel încât să reușim să aducem „nivelul de cultură” într-o direcție firească. Generațiile viitoare trebuie să fie pline de energie, atât de sigure de traiectoria lor, atât de pregătite de a face faţă tuturor greutăţilor. Pentru ca noi să ne extindem şi să putem reprezenta ceva pe glob. Nesfârșită este şi forţa noastră de a ne face o patrie mai frumoasă, mai bogată, mai curată și mai civilizată!