Se înalţă un fuior de fum negru pe sub maluri
În bătaia soarelui, casele lăsate umbre lungi,
Din timpurile rătăcite pe treptele unei lumi în beznă
Voioșii de ieri își arată pielea cu colți de elefant.
Se înalţă un fuior de fum negru din spatele unei epoci trecute
Cu oameni prinși în capcană, albi la față, neputincioși și temători,
De cântecul unui greier străin şi stânjenit, de glasul care răsună
De laptele și fructele uitate pe câmp din vremuri apuse.
Se înalţă un fuior de fum negru, înecăcios ca o apă adâncă
Veşnica despărţire la ceasul când păsările migratoare îşi iau zborul,
Sunt doar o ființă pământeană, trecătoare prin a vieții frământare
Aş vrea să fiu eroul necunoscut, cu chipul luminat de înțelepciune.
