Întro lume cenușie și apatică, în care apelul la rațiune se face prin megafoane în piețe publice, pare inoportun să vorbești despre reguli de bun simț şi atitudini echidistante promovate de stat față de cetățenii săi! Cu atât mai mult, să vorbești despre respectul cuvenit presei și creatorilor ei! Nu ne-am osteni nici noi, FĂURITORI DE PRESĂ REGIONALĂ, dacă nu am vorbi în numele unor ziariști dedicați adevărului şi punerii lui în pagina de ziar, pentru a ajunge la timp sub ochii cititorilor, nerăbdători să se vadă ei înșiși cuprinși în paginile lui, sau să afle noutăți, puncte de vedere și diverse, care scapă atenției lor, prinși cu ale vieții! O facem, pentru că, România educată, înțelegând aici, ţara atentă la dramele sociale generate de pandemie, s-a gândit să ofere SPRIJIN FINANCIAR, presei, deoarece apare cu precizie de răsărit, în cutiile poștale sau pe tarabele chioșcarilor, pentru a fi nu doar citită ci și gustată estetic. Mai pe șleau spus, fostul guvern Orban a împărțit 40 de milioane de euro, ziariștilor, cu un scop clar: să supraviețuiască ei și publicațiile lor, în perioada critică a stării de urgență! Temeiul: omul nu poate trăi fără informație, indiferent de modul cum ea este redactată și transmisă, audio, video sau tipărită!
Dar nici ziaristul fără sprijin, mai ales atunci când tu, stat, te oferi să îi dai un semn că pentru tine, există! Ne scapă motivul pentru care la împărțirea banilor o parte însemnată din presa regională, online sau tipărită nu a primit nimic deși figurează în Catalogul Publicațiilor, plătește către buget taxe și impozite și își face treaba profesionist, pentru un public fidelizat în timp de decenii, prin seriozitate! Pe segmentul nostru de public, putem transmite toate informațiile de interes general sau local, măiestrie dobândită decenii la rând, ca dovadă că existăm. Să cerem explicații unor confrați care nu s-au gândit și la noi? Să cerem justificări unor funcționari care habar n-au de existența noastră pentru că își răsfață auzul și văzul cu ,,crema presei”, fiind plătiți la sfârşit de lună cu ,,crema salariului” de bugetar?
Am fi absurzi întro țară de surzi, în care banul public e jonglat, după ureche, de un vremelnic ales sau așezat în scaun de un șef, pus la rândul lui, de un superior cu obligații mai sus! Cât de sus să ajungă refuzul de a nu vedea realitatea, deși pretindem vigilența zi și noapte? Până la Dumnezeu? Atunci, nu vă mai pretindeți sfinți, că nu sunteţi curați ca ei!
Jurnalist FLORENŢ MOCANU, director editor al ziarului regional ‟Gazeta Munteniei”, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR), membru al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni
