Un nou proiect cultural de excepție readuce în prim-plan poveștile nespuse ale marilor personalități ale țării, prin intermediul undelor radio. Jurnalista Ramona Alexandrescu propune, la Radio România Antena Satelor, o incursiune emoționantă în istoria profundă și adesea aspră a comunităților rurale de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Postul public Radio România Antena Satelor continuă să fie un fin păstrător al identității naționale și un liant între generații. Cea mai recentă ediție a podcastului „România de aproape”, realizat de jurnalista Ramona Alexandrescu, a adus în fața microfonului o adevărată legenda a presei și a culturii științifice românești: scriitorul și realizatorul Alexandru Mironov.
Într-un dialog de o rară sensibilitate, fostul ministru al Tineretului și Sportului a dezvăluit aspecte intime și nespuse din primii săi ani de viață, oferind o radiografie tulburătoare a satului moldovenesc postbelic.
Odiseea unui refugiu: Lada de lemn și candela aprinsă
Născut în anul 1942 la Vertujeni, în Basarabia, Alexandru Mironov a fost marcat de drama refugiului. La doar doi ani, mama sa a fost nevoită să își salveze cei doi copii din calea războiului, călătorind spre interiorul României într-un vagon de marfă, alături de o altă familie, despărțiți doar de o perdea.
„Piesa de rezistență” a acelei călătorii de coșmar a fost o ladă de lemn lungă de doi metri și jumătate, care serveu drept adăpost și pat. Destinația finală a fost zona Geoagiu, unde localnicii i-au primit cu brațele deschise. Din acea primă casă a siguranței, Mironov își amintește un detaliu sacru: o candelă care ardea permanent, simbol al speranței.
Tatăl său, administrator-contabil la o fermă experimentală a Facultății de Agronomie din Iași, a rămas inițial în urmă pentru a salva recolta și bunurile instituției peste Prut. Reușita sa de a transporta patrimoniul universitar a fost recunoscută, ani mai târziu, printr-o medalie de onoare.
Sărăcia lucie a satului și ingeniozitatea de pe Nistru
După reîntregire, familia s-a stabilit în satele Zorleni (lângă Bârlad) și Ezăreni (lângă Iași). Satul acelor ani era însă măcinat de lipsuri cumplite. Alexandru Mironov a rememorat realitatea dură: oameni bolnavi de pelagră, lipsa hranei și momentele în care tatăl său organiza o cantină de ajutorare folosind provizii din ajutoarele americane. De asemenea, gustul neplăcut al uleiului de pește primit obligatoriu la școală a rămas o amintire vie a acelei perioade de lipsuri.
Totuși, dincolo de sărăcie, memoria familiei păstra povești fascinante. Bunicul patern, Iustin Mironov, fusese un om înstărit și inventiv, primar și proprietar a douăsprezece mori plutitoare pe Nistru. Aceste mori ecologice de epocă funcționau exclusiv pe baza curenților fluviului, fiind mutate ziua spre mijlocul apei și ancorate noaptea la mal.
Peste zeci de ani, o copie a planurilor tehnice ale acestor mori a ajuns în mod misterios în mâinile lui Alexandru Mironov într-un plic expediat tocmai din Siberia, trimis de un român aflat în exil. Ulterior, o machetă realizată după aceste schițe a fost depusă la Comisia Națională a României pentru UNESCO.
Podul casei, Jules Verne și libertatea de a inventa
„Nu am avut niciun fel de jucărie niciodată. Absolut niciodată”, a mărturisit Alexandru Mironov în cadrul podcastului realizat de Ramona Alexandrescu. Jucăriile erau înlocuite de imaginație: un tanc abandonat la marginea Bârladului sau podul prăfuit al casei care, sub influența lecturilor din Jules Verne, devenea legendarul submarin Nautilus, spațiul de unde cei doi frați Mironov puteau călători oriunde în univers.
Cunoscând literele de la vârsta de șase ani, Mironov a explicat că această libertate deplină de a inventa jocuri, de a căuta singur răspunsurile și de a frecventa bibliotecile (precum Biblioteca Aman din Craiova) i-a modelat parcursul de matematician, profesor și scriitor.
„România de aproape” – Jurnalism de proximitate și valoare culturală
Prin acest material de colecție, realizatoarea Ramona Alexandrescu demonstrează încă o dată că emisiunile de la Radio România Antena Satelor nu sunt doar simple transmisiuni, ci veritabile documente istorice și antropologice sonore. Într-o epocă saturată de tehnologie digitală, podcastul „România de aproape” ne reamintește că rădăcinile noastre cele mai adânci se află în poveștile simple, neregizate, ale oamenilor care au construit România de astăzi.
Interviul integral poate fi ascultat pe frecvențele și platformele online ale Radio România Antena Satelor, un spațiu media unde satul românesc rămâne, în mod definitiv, prioritatea absolută.
Foto: site Antena Satelor / Florenț Mocanu
