Din praful de la Mustățești, pe uliți adunate,
Porneam cu slove-n franceză, în pagini luminate,
„Francezul” satului eram, copil cu minte ageră,
Din clasa a cincea citeam, fără de teamă-n deget.
Pășeam cu diriginta-n zbor, la clasa a opta-ndată,
Să le citesc colegilor din limba cea bogată.
Dar soarta-i râu cu multe coturi, nu duce unde vrei,
M-a dus spre biologia vie, printre eprubete și scântei.
În ’78, la facultate, cu nouă și nouăzeci la o materie intram,
Iar cursurile, în tren, ca pe-o icoană le-nvățam.
Lăsasem tezele în urmă, cu „Scrisoarea a Treia” ce-a trecut,
Și din genetică-anatomie, un greu și nou drum am început.
Spre rigori academice tindeam, când anii de studiu-au fost duri,
La biblioteca din Iași mergeam, uitând de timp și de cursuri.
De la Iași spre București, prin zbateri, transferul mi l-am croit,
Spre cheia mare-a vieții mele și visul ce s-a împlinit.
La „Gazeta Munteniei”, mentor și fondator,
Am scris cu sufletul mereu, un drum învingător.
Iar azi, privind în urmă la anii ce-au trecut,
Las cerneala pe pagini ca pe un jurământ.
