Autor: Florenț Mocanu
Anul 1994 a rămas înscris în geografia sufletului meu ca o bornă a entuziasmului, a descoperirilor și a marilor începuturi. Privesc astăzi această fotografie dragă, măcinată de timp, dar incredibil de vie prin stările pe care mi le trezește. În imagine, în mijlocul unei clase pline de copii cu priviri curioase, mă puteți vedea pe mine — tânărul profesor îmbrăcat în flanel (cel încercuit în fotografie), cu capul aplecat spre învățăceii săi. În urmă cu mai bine de trei decenii, îmi împărțeam viața, energia și idealurile între două mari pasiuni: catedra și condeiul. Pe atunci, în comuna Valea Iașului din pitorescul județ Argeș, predam Științele Biologice. Laboratorul de biologie nu era pentru mine doar un spațiu de învățare, ci un adevărat laborator al vieții. Îmi amintesc cu o profundă nostalgie cum încercam să le deschid copiilor universul fascinant al naturii, să le explic tainele lumii vii și să le cultiv respectul pentru tot ce ne înconjoară. Relația cu acei elevi, puritatea curiozității lor și atmosfera din sala de clasă reprezentau prima parte a unei existențe pline de sens, în care datoria de dascăl îmi era sfântă. Însă viața mea de atunci avea un ritm dublu, alert și captivant. În timp ce la catedră descifram secretele naturii, în afara școlii eram atras iremediabil de magnetismul presei scrise. Eram corespondent al săptămânalului de anchetă și informații Flagrant, o publicație curajoasă a acelor vremuri. Microbul jurnalismului prinsese deja rădăcini adânci în structura mea. Momentul cel mai intens al săptămânii era acela când ziarele proaspăt tipărite, unde semnam articole și anchete, îmi veneau direct la catedră, chiar acolo, în laboratorul de biologie. Acea fuziune unică între mirosul de cretă și cel de cerneală proaspătă de tipar a definit omul, jurnalistul și editorul de mai târziu. Între corectarea lucrărilor la biologie și documentarea unei anchete pentru Flagrant, am învățat să caut adevărul în toate formele sale — fie că era vorba despre legile naturii, fie despre realitățile sociale românești ale anilor ’90. Acei ani petrecuți la Valea Iașului au fost temelia pe care, ulterior, am clădit proiectul vieții mele: Gazeta Munteniei. Privind înapoi la mine, cel din 1994 înconjurat de elevi, simt o recunoștință profundă pentru fiecare etapă. Acolo, în laboratorul de la școală, s-a plămădit responsabilitatea mea față de cuvântul scris și respectul față de oameni, valori pe care le port și astăzi cu mândrie în activitatea mea de editor.
