De FLORENŢ MOCANU
Jurnalist și editor al publicației tipărite și online „Gazeta Munteniei”
Membru premiat al UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România)
Privesc în paralel aceste două imagini — chipul tânărului student din anii ’80 și cel al jurnalistului de astăzi — și realizez că, dincolo de trecerea timpului, valorile au rămas neschimbate. Fotografia alb-negru mă întoarce la începuturile mele academice de la Iași, o perioadă de o seriozitate profundă, în care cartea se făcea cu adevărat, iar respectul față de cunoaștere nu suporta jumătăți de măsură. Iașul acelor ani emana o noblețe aparte, un spirit academic de o eleganță rară, care se simțea la fiecare pas pe stradă. Îmi aduc aminte cu multă emoție și mândrie că, pe atunci, când mă întâlneam pe stradă la Iași cu profesorii mei, aceștia își ridicau politicos pălăria în semn de răspuns la salutul meu. Acest gest simplu, dar încărcat de o curtoazie aristocratică, reflecta respectul reciproc profund dintre dascăl și student și definea o întreagă elită intelectuală. Tranziția de la acest spirit cultural și boem al Iașului la dinamismul academic al Bucureștiului mi-a oferit o înțelegere completă asupra societății. Erau vremuri în care valoarea unui om se măsura strict prin volumul de cunoștințe acumulate în biblioteci și prin soliditatea caracterului său. Acest parcurs de excepție s-a desăvârșit în Capitală, unde în anul 1986 am absolvit facultatea cu licență cu tot. Am avut imensul privilegiu de a fi șlefuit de acei mari profesori, veritabile modele de verticalitate care ne-au transmis nu doar știință, ci și onoare. Acea moștenire intelectuală din 1986 a dat roade deosebite pentru întreaga noastră generație. Mulți dintre foștii mei colegi de amfiteatru sunt astăzi profesori universitari eminenți sau foști decani de facultate, inclusiv în centrul universitar de la Iași, lăsând urme adânci în învățământul românesc. În timp ce mulți dintre ei au ales calea catedrei, eu mi-am urmat propria vocație în slujba comunității, alegând drumul reflectării realității în mass-media. Mi-am ales această cale care se vede astăzi în spațiul public, prin activitatea mea de jurnalist și editor al publicației „Gazeta Munteniei”. Rigoarea de altădată, unde fiecare examen se câștiga prin muncă cinstită și respect absolut față de adevăr, este cea care îmi dă și astăzi puterea de a nu abdica de la principii. În jurnalism, ca și în viață, școala veche m-a învățat că adevărul nu se negociază și nu se ajustează în funcție de interese sau de presiuni. Cele două fotografii, puse una lângă alta, nu reprezintă doar o trecere în revistă a anilor, ci dovada vie a unui crez pe care l-am păstrat intact din 1986 și până în prezent: lupta neobosită pentru dreptate.
