Ziua Internațională a Copilului reprezintă pentru mine, în calitate de jurnalist și editor al publicației Gazeta Munteniei, un reper temporal definit de o profundă încărcătură existențială. Astăzi se împlinesc exact 32 de ani de la gravul accident de circulație care mi-a reconfigurat destinul personal și profesional, eveniment de o maximă severitate, pe care l-am analizat și consemnat pe larg în volumul meu autobiografic, intitulat „Viața prin ochii unui Vărsător”. Premisele acelei zile de 1 iunie 1994 au fost marcate de o premoniție familială profund emoționantă: la plecarea mea din domiciliu, fiica mea, în vârstă de doar 5 ani, și-a exprimat dorința de a mă săruta pe obraji și de a-i aduce o ciocolată la întoarcere. Din perspectiva evoluției ulterioare a evenimentelor, acest gest a anticipat trauma ce avea să se producă doar câteva ore mai târziu, eveniment fatalist din cauza căruia, la finele anului școlar 1994/1995, m-am aflat în imposibilitatea obiectivă de a finaliza situația școlară a elevilor din cadrul Sanatoriului Valea Iașului, județul Argeș, unde îmi desfășuram activitatea didactică. Tragedia a survenit în timpul exercitării atribuțiilor profesionale. În dimineața respectivă, am solicitat conducătorului auto al autoturismului marca Dacia, aparținând redacției ziarului Curierul de Argeș (instituție media unde activam ca redactor-colaborator), să asigure deplasarea către fosta Întreprindere de Industrializare a Cărnii Argeș, în vederea documentării și realizării unui reportaj. În habitaclul autovehiculului se afla inițial și redactorul-șef al publicației, Ion Lică Vulpești (regretatul profesor de limbă rusă, trecut ulterior la cele veșnice), care a coborât în fața unui liceu din municipiul Pitești. Ulterior, pe traseul către destinație, pe fondul unei viteze neadaptate, conducătorul auto a pierdut controlul asupra direcției de mers, intrând în coliziune frontală cu un autobuz. În calitate de ocupant al locului din dreapta-față, am suferit un impact major: am fost proiectat prin parbriz direct în burduful autobuzului, fiind apoi respins peste capota autoturismului și reazvârlit în interiorul habitaclului. În ciuda traumatismelor craniene severe, a leziunilor deschise la nivelul membrelor superioare (cu precădere pe partea stângă) și a fracturilor costale bilaterale extrem de dureroase, am rămas pe deplin conștient. Alertarea autorităților medicale și de poliție a fost realizată prompt de o vânzătoare de la un chioșc de ziare din proximitate. Ecourile accidentului au generat o stare de alertă colectivă în comunitatea din comuna Valea Iașului. Familia mea a recepționat informația cu întârziere, fiindu-i solicitată mobilizarea de resurse financiare în vederea unui eventual transfer de urgență la o unitate spitalicească din București. Impactul psihologic asupra familiei a fost devastator; în cursul nopții succesive accidentului, în jurul orei 02:00, am fost vizitat la spital de soție și de mama mea, aceasta din urmă purtând deja veșminte de doliu, ca urmare a zvonurilor privind starea mea critică. Ulterior, manifestând o rezistență biologică remarcabilă, am solicitat și obținut externarea pe proprie răspundere după doar 48 de ore. Prin diseminarea acestui fragment documentar pe platforma www.gazetamunteniei.ro, nu urmăresc doar o simplă restituire memorialistică, ci propun o reflecție academică asupra vulnerabilității condiției umane și a rigorilor siguranței rutiere. Volumul „Viața prin ochii unui Vărsător” constituie, din această perspectivă, un document de analiză existențială scris de un jurnalist care a supraviețuit impactului cu propria moarte pentru a-și valorifica mărturia prin forța cuvântului tipărit.Date de identificare autor:
Florenț Mocanu – Jurnalist, eseist și editor-șef al publicației regionale Gazeta Munteniei.
Sursă bibliografică: „Viața prin ochii unui Vărsător” via www.gazetamunteniei.ro
