Viata incepe cand mastile cad: Lectia sinceritatii intr-o lume a aparentelor – de Florent MOCANU

Trăim într-un teatru al absurdului unde fețele se schimbă mai des decât hainele, iar succesul se măsoară în „zâmbete prefabricate” și profit de imagine. Într-o analiză transmisă recent, Părintele Vicar Ionuț Adrian Ghibanu de la Arhiepiscopia Târgoviștei trage un semnal de alarmă asupra „oamenilor găunoși” care își maschează vidul interior prin aroganță și mândrie.
Capcana „perfecțiunii” de carton
Pilda Vameșului și a Fariseului, rostită în duminicile noastre, nu este doar o lecție biblică, ci o radiografie socială dură. Avem, pe de o parte, „fariseul modern”: omul care știe tot, judecă tot și își zidește sufletul în fortăreața propriei suficiențe. Este cel care confundă religiozitatea cu sfințenia și imaginea cu mântuirea, devenind, paradoxal, un „mort sufletește” tocmai prin refuzul de a-și recunoaște limitele.
Vameșul: Curajul de a eșua pentru a te ridica
La polul opus se află vameșul – simbolul omului sincer care nu mai are nimic de apărat (nici prestigiu, nici mască), ci doar un strigăt de înviere: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!”. Într-o lume în care autenticitatea a devenit un lux, vameșul ne învață că doar recunoașterea eșecului ne permite să mergem mai departe.
Nota editorului: Dincolo de cuvinte, rămâne invitația la o onestitate brutală față de sine. Mesajul este clar: valoarea noastră nu stă în absența greșelii, ci în capacitatea de a lăsa loc pentru omenie într-o societate dominată de orgoliu. Alegerea de a lepăda masca în favoarea sincerității de adânc este, în definitiv, singurul drum către o viață care merită trăită. Foto: Facebook / Ionuț Adrian Ghibanu.