Am pornit cu Iordănitorii pe ulițele satului natal și am ajuns să răsfoiesc manuscrise în bibliotecile din Iași și București. Această trecere de la puritatea tradițiilor argeșene la boema studențească a anilor ’80 reprezintă „lumea mea” – o lume cu totul alta, unde masa în familie și lectura de calitate erau reperele care ne defineau destinul
Port în suflet, ca pe o icoană, imaginea copilăriei de la țară, din satul natal Cerbureni, județul Argeș. Nu mi-a fost niciodată rușine de rădăcinile mele; dimpotrivă, ele sunt mândria mea. Îmi amintesc cu o bucurie aproape dureroasă de vremea când mergeam cu Sorcova, cu Capra sau, mai târziu, cu Iordănitorii. Era o lume în care tradițiile se respectau cu sfințenie, iar masa de Crăciun, în jurul căreia se aduna întreaga familie, era centrul universului nostru. Trecerea pragului spre viața de adult m-a purtat departe de ulițele satului, mai întâi în Iașul legendar al anilor ’80. Ce viață de student vibra pe atunci! Era o efervescență greu de descris în cuvinte. Viața de student în Iașul anilor ’80 avea un parfum aparte, o densitate culturală care astăzi pare de neimaginat. De la tradițiile păstrate cu sfințenie în Argeș, am ajuns să descopăr universul lecturii lângă Junimea și efervescența discuțiilor din Casa de Cultură. Eram tineri, eram membri în cenacluri și credeam cu tărie că literatura poate schimba lumea. Drumul a continuat apoi la București, dar inima a rămas mereu ancorată în acele două lumi: puritatea satului argeșean și spiritul liber al anilor de facultate. Privind înapoi, realizez că acele experiențe ne-au format nu doar ca intelectuali, ci ca oameni care știu să prețuiască de unde au plecat.
