Ținut îndepărtat, lucind
ca gheața
Mi-e trupul agitat ca
un copil
Prin care hoinăresc
văzându-mi viața…
Mi-ascult plămânii
Și inima din aripă bătând,
Mirându-mă că
suntem și că sunt.
Și, uneori, mă simt ca o
fereastră
Deschisă spre priveliștea albastră!…
Florenţ Mocanu
