La mulți ani, Românie, cu-n suflet luminos,
Unirea ne-adună, prin semne de veacuri, cu-n sens mai frumos.
Să ne-amintim de-a străbunilor chemare-nțeleaptă
Și să facem din adevăr o cale mai deșteaptă.
De 1 Decembrie, când momentul ne unește iar,
Privim în inima țării, ca într-un sfânt altar.
Cât de adâncă-i apa, cât de limpede e-al ei sens:
Vocea publicistului, un strigăt intens.
Fățărniciile să piară, să lăsăm loc de pace;
Prin efort comun, un viitor mai bun se face.
E greu, dar se poate realiza, speranța ne zidește,
Unirea ne arată ce-nseamnă „a fi popor”, firește.
Suntem în lumea liberă, dar lipsa de claritate
Apasă greu, ca o piatră, peste comunitate.
De unde vin nedreptățile, obârșia cui se-ascunde?
Azi, de Ziua Națională, lumina cum pătrunde?
La mulți ani, neam iubit, patrie dragă,
Să ne găsim oglinda, cât tulpina se leagă.
Să nu uităm de unde venim, cine ne sunt strămoșii,
Să ne cinstim istoria, datinile și vechile moșii.
