Răsfoiesc ziarul, o filă cu povești,Autorul, credincios, știe ce să-mi dăruiască.
Iată,-n trecut, cum foile erau prinse,
Cu ilustrații și-anunțuri, viața prindea să crească.
Acum, alte aripi iau locul tiparului vechi,
Întreb: e bine sau rău, acest nou ecou?
Ziarul tipărit, fii o pledoarie, nu un ultim cuvânt,
Căci de soarta printului, depinde drumul cel nou.
Glasul său, chiar și-n pustiu, nu va pieri,
Va rămâne o șoaptă, o amintire, o rază de ieri.
