A sosit, a sosit toamna…
După zilele însorite şi cele mai ploioase din timpul verii am intrat într-o perioadă de tranziţie către sezonul friguros. Un vechi proverb spune că “toamna se numără bobocii”. Semnificaţia acestei expresii se referă la păsări, nu la flori.
A sosit, a sosit toamna… Pe lângă boboci, toamna se numără şi pagubele din agricultură, după o vară capricioasă. Toamna are şi ea farmecul ei, cu atât mai mult cu cât ultimele zile de vară, ne-au surprins cu căldura lor!
Toamna se numără recolta agricolă. Cu alte cuvinte, strângem roadele anului. Cu ce ne-am ales? Câţi pui de păsări de curte am crescut? Cât grâu avem în hambare? Vom avea pâine pe masă? Cât porumb am adus de la câmp? Care a fost recolta de struguri? Sunt întrebări de oameni normali.
Aproape o treime din producţia de struguri a fost compromisă din cauza ploilor. În plus, şi calitatea vinului va fi una mai scăz ută, spun specialiştii. Dacă ploile căzute în vara anului 2014, au compromis culturile cerealiere, acestea au ajutat foarte mult porumbul.
Toamna se numără bobocii – proaspeţii şomeri, cu sau fără BAC. Structura şomajului după nivelul de studii evidenţiază faptul că cei mai afectaţi de fenomenul ocupării unui loc de muncă sunt şomerii cu nivel de instruire primar, gimnazial şi profesional.
Toamna se numără… scumpirile. Sunt scumpirile de toamnă. Aşa se întâmplă în fiecare an. Deşi toamna se numără bobocii, vara este sezonul când aceştia ies din ouă. Sper ca în această toamnă să avem ce număra, cu bucurie şi cu gânduri bune spre mai bine. Şi totuşi, mă întreb câţi boboci vom putea număra în această toamnă? De ceva timp, scena politica “s-a cam inflamat” la nivelul închieturilor și se anunță schimbări importante în viața economică și politică a României. Fără o lumină bună nu vom putea vedea culoarea de la capătul tunelului. O minciună, n-aş mai putea suporta. Lipsa de respect şi violenţa verbală sunt la ele acasă. Vom fi răspunzători în faţa Bunului Dumnezeu pentru toate faptele noastre!
În încheiere, voi cita primele două strofe din poezia „Afară-i toamnă”, scrisă de poetul Mihai Eminescu:
Afară-i toamnă, frunză ‘mprăștiată,
Iar vântul svârle ‘n geamuri grele picuri;
Și tu citești scrisori din roase plicuri
Și într’un ceas gândești la viața toată.
Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime ‘n ușa ta să bată;
Dar și mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
