Prof. Constantin Voicu:
Sângele și spiritul creștin –
cea mai mare avuție a românilor!
Iar timpul țării e de aur!
LA MULȚI ANI, PIETROȘIȚA!
LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!
LA PIETROȘIȚA,
CU COLINDE ȘI TRADIȚII ROMÂNEȘTI
În spațiul Numelui cel Sfânt,
Un dor de piatră, și de șiță,
E-nluminare de cuvânt,
Această mândră Pietroșiță.
Cu pravila-n sfinția legii,
Clădită-n ani, cu munți de veghe,
Din vârf de Caraiman, Bucegii
Sunt cei care ne cred, ne vede.
Sunt case vechi, de generații,
Și locuri sfinte, de morminte,
Din care ne străbat vibrații
Și frunze care nu pot minte.
Și bat, la porți, colindătorii,
Și mulți boieri de Pietroșița,
Aduc spre ei, cum aduc norii,
Fulgi de argint, pe Ialomița.
Din piatra de la temelie,
Statui de dor, la șezători,
Și-atât de multă bucurie,
Și-atât de mulți colindători!
Și cei mai mari, și cei mai mici,
Prin munții-ntregi de veșnicie,
Au luminițe-n sfârc de bici
Și sacii plini cu poezie.
Iluminatul meu festiv,
Colindătorii mei din vremi,
Din ce verb sacru, ce motiv,
Ne-aduci acasă și ne chemi?
Oricâte țări, nu ne îndoaie…
Îs multe? Nu le mai numesc!
Oricâte sunt, nici vânt, nici ploaie;
Căci, deodată, se opresc.
E-o împăcare pentru viață,
Care ne-adună, ne unește,
În fiecare dimineață,
Istoria care ne crește.
Păstrându-ne, prin obiceiuri,
Și prin tradiții, prin nămeți,
Colindele, profunde-n steiuri,
Sunt geto-dacii, traco-geți.
Căci au rămas, aici, românii,
Păstrându-ne aceeași țară,
Cu ei, cei mai viteji, străbunii,
Creștini, de stirpe milenară.
O Casă nouă, cu vibrații,
Și cât de-naltă, cât de mică,
E nouă, pentru generații,
Și mulți copii, la Comăniță.
Un deal frumos ni-i Pietroșița,
Un deal frumos, de cărturari,
Când bate toaca, bate șița,
În piatră, pentru mii de ani!
Colinde, linde, lerui, Doamne,
Colinde, linde, românești,
Cu iernile, bogate-n toamne,
Și Pietroșița, din povești.
■
La PIETROȘIȚA, vin copii,
Colindători de țară,
S-aducă-n case bogății,
Din matca milenară.
Și cât va fi pământul sfânt,
Străvechi, între hotare,
Cuvântul nostru e cuvânt,
La Dunăre și Mare. .
Avem Ardealul și Moldova,
Și Țara Românească,
Căci din vecie, ne e slova,
Și doina, doina noastră!
Colindătorii, din Carpați,
Continuă mărirea,
Acestui neam, acestor frați,
Și Pruncul Sfânt, iubirea!
De la Voinești, prin flori de măr,
Urcăm la Pietroșița,
Căci pline sunt, de adevăr,
Ca floarea, piatra, șița.
La Casa Generațiilor,
La Casa Manolescu,
Colindătorii vin din dor,
Să colindăm firescul!
Și, La mulți ani, pietroșițeni,
Și, La mulți ani, colinde,
Colindătorii mei din vremi,
Cu drag, a ne cuprinde.
LA MULŢI ANI, PRIETENI!
